Actul de la 23 August 1944, un eveniment care a influentat in mod decisiv istoria Romaniei

Regele Mihai si maresalul Antonescu pe front (sursa: Revista „Historia”)

„Lovitură de stat”, insurecție armată”, „Revoluție de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă”… Oricum a fost denumit Actul de la 23 august 1944 de-a lungul timpului, el a influentat in mod decisiv istoria ulterioara Romaniei si a grabit caderea celui de-al Treilea Reich si sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Considerat de unii istorici drept „salvarea Romaniei de la dezastru”, de altii – drept „grava eroare politica cu multiple implicatii si consecinte nefaste pentru România ”, Actul de la 23 august s-a produs intr-un context intern si extern extrem de delicat: trupele sovietice invadasera deja nord-estul României în luna martie 1944, iar evolutiile de pe front lasau sa se intrevada avansarea rapida a sovieticilor catre Bucuresti; in vest aliatii, care debarcasera in Normandia, avansau catre Paris, iar in sud eliberasera deja o parte a Italiei. Incheierea unui armistitiu intre Romania si fortele aliate in scopul iesirii tarii din razboiul antisovietic si a obtinerii unor conditii convenabile era vitala pentru tara noastra, insa intrevederile desfasurate de-a lungul timpului intre reprezentantii oficiali sau neoficiali ai Romaniei si reprezentantii aliatilor (Stockholm, Ankara, Cairo etc) s-au lovit mereu de conditia sine qua non a aliatilor – capitularea neconditionata.

 

Actul de la 23 august 1944 (planificat initial pentru 26 august) a fost conceput de către o coaliție formată din Casa Regala a Romaniei, partidele democratice interbelice (liberal, țărănist și social-democrat) și partidul comunist, cu colaborarea unor ofițeri superiori ai armatei. Precipitarea evenimentelor si plecarea iminenta a maresalului Antonescu pe front a determinat devansarea operatiunii. Regele Mihai a plănuit o întâlnire cu Antonescu pentru 26 august 1944, în care să îi ceară acestuia pentru ultima oară ieșirea României din război. Regele spera să-l convingă pe Antonescu să semneze un armistițiu. El a convenit cu generalul Constantin Sănătescu ca, dacă Antonescu refuză, să fie arestat. Cu cinci zile înainte, regele a aflat că maresalul urma să plece pe front pentru mai multe zile și a grăbit planurile, plecând în grabă de la Sinaia la București și convocându-l pe Antonescu în audiență în ziua de 23 august, la orele 16:00. În discuția ce a urmat, maresalul Ion Antonescu a refuzat să accepte ieșirea din război, justificându-și decizia, printere altele, prin „lipsa unor garantii ferme acordate Romaniei” pentru iesirea din razboiul antisovietic. In aceste conditii regele Mihai a ordonat arestarea maresalului si a unor colaboratori ai acestuia. Regele a înregistrat un mesaj pentru țară ce avea să fie difuzat la radio la ora 22, în care a anunțat schimbarea guvernului și trecerea de partea Aliaților.

Din pacate insa, in acest fel Romania trecea de partea aliatilor fara a avea un armistitiu semnat pentru fixarea conditiilor de iesire din razboiul impotriva aliatilor; acest armistitiu va fi semnat de-abia pe 12 septembrie 1944, iar protocolul privind raporturile dintre armata româna si armata sovietica a fost semnat abia pe 25 septembrie 1944. Armistitiul, care a purtat in buna masura amprenta influentei sovieticilor, a avut numeroase aspecte negative pentru Romania: capitularea neconditionata, cedarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord, plata unei despagubiri de razboi fata de URSS in valoare de 300 milioane dolari etc. La acestea s-au adaugat si alte consecinte cu efect dezastruos: arestarea si trimiterea in lagare a zeci de mii de militari si civili, comunizarea tarii, refuzul statutului de tara cobeligeranta (desi a fost a patra putere militara participanta la înfrângerea Germaniei naziste), subordonarea economica si politica fata de URSS. Singurul lucru bun pe care Romania l-a obtinut la 12 septembrie 1944 a fost anularea Dictatului de la Viena, dar si in acest caz se specifica faptul ca „Transilvania sau cea mai mare parte a ei urma sa fie restituita Romaniei, sub conditia confirmarii prin Tratatul de Pace”. Altfel spus, modaliatatea in care Guvernul Romaniei urma sa „colaboreze” cu Comisia Aliata de Control (sovietica) urma sa determine revenirea totala sau partiala a nord-vestului Transilvaniei.

Conventia de Armistitiu din 12 septembrie 1944(Sursa: Wikisource.org)

Dupa eliberarea Ardealului de Nord la 25 octombrie 1944, România participă la eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei, mobilizând pentru aceasta cca. 567.000 de soldați. Cele 260 de zile de participare la războiul antihitlerist se încheie la 12 mai 1945 cu pierderi estimate la 167.000 morți și răniți. Pentru urmatorii 45 de ani, Romania va cadea prada comunismului impus de sovietici, cu consecintele care se resimt pana in prezent.

 

Surse:

1) Vlad Georgescu – Istoria Romanilor; 2) Wikipedia.org; 3) Revista „Historia”; 3) Ziarul „Romania Libera”; 5) Ziarul „Jurnalul National”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *